Recomanda !
Italia fascistă (1)
Deşi s-a numărat printre statele învingătoare în primul război mondial, Italia a considerat că efortul ei de pe front alături de Antantă, concretizat în circa 600.000 de morţi, nu a fost suficient răsplătit la Conferinţa păcii. O explicaţie pentru rolul rezervat autorităţilor de la Roma rezidă în performanţa militară modestă a acestora, care nu a … Citește mai mult
România şi criza internaţională din martie 1939.
Acordul de la München (29-30 septembrie 1938) n-a dus, aşa cum speraseră guvernele Marii Britanii şi Franţei la concilierea aspiraţiilor celui de-al treilea Reich cu cerinţele echilibrului european şi ale menţinerii păcii. Guvernanţii de la Berlin nu aveau de gând să se oprească la anexarea Regiunii sudete a Cehoslovaciei, cum nu se opriseră nici după … Citește mai mult
Nazismul(III): Hitler şi naţional socialismul.
Viitorul cancelar al Reich-ului s-a născut în 1889 la Braunau-am-I, mic orăşel la graniţa dintre Austria şi Bavaria. Este al patrulea copil al vameşului Alois Hitler, acesta din urmă fiind fiul nelegitim al unei servitoare. Elev bun în şcoala primară, Hitler simte o chemare pentru artele plastice şi refuză să devină funcţionar, cum ar dori … Citește mai mult
Nazismul(II) : ascensiunea lui Hitler.
În timp ce efectele crizei dizlocă coaliţiile guvernamentale, alegerile din septembrie 1930 aduc 6,5 milioane de voturi şi 107 mandate naziştilor. Bizuindu-se pe acest succes, Hitler comite eroarea de a refuza propunerea cancelarului Bruning, care îi oferă postul său în schimbul ajutorului de a obţine peste doi ani, mandatul prezidenţial. El este sigur că-l va … Citește mai mult
Nazismul : începuturile Partidului muncitoresc german.
Criza economică şi financiară ce cuprinde Germania la începutul anilor 1930 provoacă prăbuşirea producţiei industriale, marasmul afacerilor şi un imens val de şomaj. De aici rezultă o deteriorare a vieţii sociale favorabilă ascensiunii naţional-socialismului. Partidul nazist devine, într-adevăr, datorită crizei, un partid cu mase care drenează voturile clasei de mijloc şi îşi asigură sprijinul deţinătorilor … Citește mai mult
Corespondenţă Eminescu.
Să vorbeşti despre Eminescu trebuie să ai un sac de metafore pentru a-l descrie pe poet şi tot nu este niciodată într-atât de ajuns. Pentru mine este contemporan. Secolul XX al poeziei româneşti a stat sub semnul operei lui. Sigur şi secolul XXI. Din scrisoarea aceasta ca şi din alte două care-i urmează se desprinde … Citește mai mult
Moştenirea lui Tito
În toate statele comuniste europene, călcâiul lui Ahile era economia. Iugoslavia nu era nici bogată, nici prosperă. În anii 1980 declinul nivelului de trai, penuria bunurilor de larg consum şi chiar a celor de primă necesitate deveniseră o realitate dură în toată Europa de Est. În ciuda independenţei sale, Iugoslavia era departe de a fi … Citește mai mult
Tito, titoismul şi carisma lui (III)
Iniţial, Tito a şovăit să îmbrăţişeze o teorie care, dacă ar fi fost implementată şi dusă la concluziile sale logice, ar fi impus ca Partidul să renunţe la rolul său conducător în societate. El a fost, totuşi, câştigat de ideea autoconducerii muncitoreşti, deoarece acesta îi permitea să se delimiteze clar de URSS. Proiectul stalinist de … Citește mai mult
Tito, titoismul şi carisma lui (II)
Colapsul economic şi ameninţarea extrem de reală a invaziei l-au obligat pe Tito să traseze o nouă orientare. Nici chiar atunci când titoismul ca ideologiei nu exista încă. Schimbarea bruscă a direcţiei a fost parţial dictată de pragmatism şi parţial de disperare, căci Tito era un cospirator şi luptător de gherilă, dotat cu un simţ … Citește mai mult
Tito, titoismul şi carisma lui (I)
În timpul vieţii, Tito a fost obiectul multor studii elogioase, atât în ţara sa, cât şi peste hotare. Elogiile de acasă erau lesne de înţeles, de vreme ce Tito avea grijă să ţină din scurt mass-media internă, prin intermediul căreia şi-a cultivat imaginea îndrăgită, de părinte al tuturor iugoslavilor. Comentatorii străini înclinau însă şi ei … Citește mai mult
